Unul din patru adolescenți cu vârste între 11 și 17 ani a declarat că, în săptămâna dinaintea chestionarului, nu a avut nicio zi în care să fi acumulat cel puțin 60 de minute de activitate fizică moderată până la viguroasă. Estimarea, comunicată de Organizația Mondială a Sănătății la 4 noiembrie 2026, se referă la aproximativ 240 de milioane de adolescenți la nivel mondial.
Cifra cere însă o traducere atentă. Nu înseamnă că un sfert dintre adolescenți nu s-au ridicat de pe scaun, nu au mers pe jos sau nu au urcat scări. Înseamnă că nu au atins, în niciuna dintre cele șapte zile, pragul folosit de studiu: 60 de minute cumulate de mișcare suficient de intensă încât să crească vizibil respirația și pulsul.
Pentru mai multe informații despre OMS, poți consulta și OMS recomandă o abordare nouă pentru obezitatea la copii și adolescenți, unde găsești detalii complementare despre acest subiect.
Ce știm acum: datele globale arată o problemă mare și persistentă, dar nu oferă automat procentul pentru România. Pentru România, cea mai recentă cifră publică comparabilă disponibilă în sursele consultate măsoară altceva: 15% dintre adolescenții de 15 ani au declarat în 2022 că fac cel puțin o oră de activitate fizică în fiecare zi.
Ce măsoară, de fapt, indicatorul despre adolescenți fără zile active
Analiza internațională publicată în The Lancet Global Health a reunit 389 de sondaje, cu peste 3,2 milioane de participanți din 140 de țări și teritorii, pentru perioada 2010–2025. În comunicarea sa, OMS precizează definiția unei „zile active”: minimum 60 de minute de activitate fizică moderată până la viguroasă.
Această activitate nu trebuie să fie un antrenament sau un meci. Poate include alergare, mers alert, ciclism în ritm susținut, jocuri active, dans sau activități fizice la școală și pe traseul către școală. Sportul organizat este doar una dintre căile posibile.
Pragul de 60 de minute este un reper de sănătate publică, util pentru compararea populațiilor. Nu este o frontieră biologică: 59 de minute într-o zi nu transformă un adolescent într-o persoană „inactivă” în sens absolut. Dar, la nivelul unui grup mare, distribuția zilelor active arată cât de rar intră mișcarea mai solicitantă în rutina obișnuită.
| Indicator | Întrebarea la care răspunde | Ce nu permite să concluzionăm |
|---|---|---|
| Zero zile active | Câți adolescenți nu au avut nicio zi cu minimum 60 de minute de activitate? | Că nu au făcut deloc mișcare în acea săptămână. |
| Cel mult două zile active | Câți au atins pragul în zero, una sau două zile? | Câți au avut exact zero zile active. |
| Șapte zile active | Câți au atins pragul în fiecare zi a săptămânii? | Câți nu au avut deloc activitate. |
La nivel global, media raportată a fost de 2,7 zile active pe săptămână. Doar 14% dintre adolescenți au spus că au atins pragul în toate cele șapte zile. În același timp, 28% dintre fete și 22% dintre băieți au raportat zero zile active; proporțiile pentru toate cele șapte zile au fost de 11%, respectiv 17%.
Adolescenți fără zile active: ce putem spune despre România
Nu este corect să spunem că unul din patru adolescenți români nu a avut nicio zi activă. Aceasta este o estimare globală, iar în sursele publice consultate nu apare o valoare națională publicată exact pentru același indicator și aceeași metodologie.
Există, în schimb, un reper important. Profilul de sănătate al României din 2025, publicat de OECD și Observatorul European pentru Sisteme și Politici de Sănătate, indică faptul că 15% dintre adolescenții români de 15 ani au raportat în 2022 cel puțin o oră de activitate fizică în fiecare zi.
Procentul nu este echivalent cu cel global de 25%. El răspunde la întrebarea opusă: câți ajung la prag în toate cele șapte zile, nu câți nu ajung la el în niciuna. Ar fi greșit ca diferența până la 100% să fie descrisă drept „adolescenți complet inactivi”. Între un adolescent cu zero zile active și unul cu șase zile active există o diferență majoră, iar ambii nu intră în cei 15% care ating pragul zilnic.
Raportul internațional HBSC pentru 2021/2022 folosește și categoria „foarte inactiv” pentru adolescenții care au avut maximum două zile cu cel puțin 60 de minute de activitate fizică. Este o categorie mai largă decât „zero zile active”. Raportul HBSC arată, totodată, că activitatea fizică zilnică diferă în funcție de vârstă, gen și statut socioeconomic. Aceste diferențe susțin o discuție despre acces și mediu, nu despre presupusa lipsă de ambiție a copiilor.
Unde se pierde mișcarea într-o zi obișnuită
O zi de școală poate lăsa puțin loc pentru mișcare, chiar fără ca adolescentul să aleagă în mod deliberat sedentarismul. Naveta cu mașina sau autobuzul, orele, temele, meditațiile, lipsa unei curți utilizabile, trotuarele nesigure ori costul cluburilor sportive pot restrânge opțiunile. Pentru unii copii, nu există un parc apropiat, un traseu sigur de bicicletă sau un loc în care să se poată mișca fără taxă.
OMS include printre factorii relevanți școala, transportul, spațiile publice, siguranța, costurile și normele sociale. Acestea nu sunt explicații demonstrate individual pentru fiecare adolescent din România, ci domenii în care politicile și organizarea orașelor sau a școlilor pot schimba oportunitățile de mișcare.
Telefonul este parte din acest tablou, dar nu este o explicație suficientă. Timpul online poate concura cu timpul disponibil pentru activitate, însă simpla asociere dintre ecrane și un program mai sedentar nu dovedește că ecranul este cauza principală. O explicație serioasă trebuie să ia în calcul și programul, veniturile familiei, transportul, siguranța și oferta locală.
Somnul merită privit separat, nu ca o pedeapsă pentru timpul petrecut pe dispozitive. Un program încărcat, culcarea târzie și trezirea devreme pot reduce energia pentru mișcare și pentru concentrare. Pentru context despre odihnă și ritm circadian, poate fi util și materialul InfoBuz despre cauzele pentru care cineva se poate trezi obosit după opt ore de somn.
Ce schimbări sunt mai plauzibile decât îndemnul „fă mai mult sport”
Mesajul generic pune toată responsabilitatea pe adolescent, deși minutele de mișcare depind de oameni și instituții din jurul său. O discuție practică începe cu întrebarea: unde ar putea intra, realist, încă o perioadă de mișcare într-o zi deja plină?
În familie: verificați rutina, nu performanța
În locul unui obiectiv abstract, familia poate observa o săptămână obișnuită: cum ajunge copilul la școală, cât timp petrece așezat între ore și teme, ce zile permit ieșirea afară și ce obstacole există. Uneori, un drum făcut parțial pe jos, o ieșire cu bicicleta într-un loc sigur sau o activitate aleasă de adolescent sunt mai sustenabile decât un program impus.
Accentul ar trebui să rămână pe rutină și plăcere, nu pe cântar, pedeapsă sau comparația cu alți copii. Dacă apar durere la efort, dificultăți neobișnuite de respirație, amețeli, leșin sau alte simptome îngrijorătoare, creșterea activității trebuie discutată cu un medic.
La școală: contează și pauza, și curtea, și drumul
Educația fizică are valoare, însă o oră din orar nu poate acoperi singură întreaga săptămână. Școlile pot influența mișcarea prin curți accesibile și întreținute, pauze care permit ieșirea, activități incluzive pentru elevi cu niveluri diferite de pregătire și condiții de deplasare mai sigure în jurul clădirii.
Un adolescent care nu se simte confortabil într-o competiție poate evita sportul organizat, fără să respingă neapărat mișcarea. Oferta diversă — de la jocuri și dans la mers, ciclism sau activități recreative — poate conta mai mult decât selecția exclusivă pe performanță.
În oraș: accesul este o chestiune de sănătate publică
O alee luminată, o trecere sigură, un teren public utilizabil și trasee pietonale sau de bicicletă pot influența activitatea cotidiană mai discret, dar mai des decât o campanie ocazională. Pentru familii, întrebarea utilă nu este doar „ce sport există?”, ci și „poate copilul ajunge singur și în siguranță acolo?”.
În perioadele de caniculă, frig puternic, ploi sau poluare ridicată, activitatea trebuie adaptată condițiilor și eventualelor avertizări. O verificare a prognozei și avertizărilor meteo poate ajuta la alegerea intervalului potrivit, fără a trata vremea drept singurul obstacol.
Datele sunt utile, dar au limite clare
Estimarea globală se bazează în principal pe răspunsuri date de adolescenți în sondaje, multe realizate în școli. Asta înseamnă că rezultatele pot fi influențate de memorie și de felul în care fiecare respondent înțelege intensitatea activității. De asemenea, adolescenții care nu frecventează școala pot fi subreprezentați.
Aceste limite nu anulează semnalul de sănătate publică. Ele cer doar formulări corecte: datele descriu atingerea unui prag de activitate raportat de adolescenți, nu măsoară cu precizia unui dispozitiv purtat la încheietură fiecare minut de mers sau efort.
Concluzia utilă pentru România nu este că știm deja câți adolescenți nu s-au mișcat deloc într-o săptămână. Nu știm aceasta din datele publice consultate. Știm însă că atingerea zilnică a pragului recomandat este rară în rândul adolescenților români de 15 ani și că răspunsul nu poate fi redus la un slogan despre voință. O rutină mai activă se construiește din timp disponibil, trasee sigure, spații deschise și activități în care adolescentul are un motiv real să revină.
Întrebări frecvente
„Nicio zi activă” înseamnă că adolescentul nu a făcut deloc mișcare?
Nu. În estimarea OMS, expresia înseamnă că adolescentul nu a avut nicio zi cu cel puțin 60 de minute cumulate de activitate fizică moderată până la viguroasă. Poate să fi mers pe jos sau să fi făcut eforturi mai scurte.
Putem spune că 25% dintre adolescenții români nu au avut nicio zi activă?
Nu pe baza surselor publice consultate. Procentul de 25% este o estimare globală. Pentru România este disponibil public un indicator diferit: 15% dintre adolescenții de 15 ani au raportat activitate de minimum o oră în fiecare zi în 2022.
De ce nu este sportul organizat singura soluție?
Indicatorul include toate formele de activitate moderată-viguroasă, inclusiv mersul alert, bicicleta, joaca activă și mișcarea de pe traseul către școală. Accesul la spații sigure și la timp liber poate conta la fel de mult ca participarea la un club.
Surse consultate
- WHO — One in four adolescents worldwide reported no active days in the previous week
- The Lancet Global Health — National, regional, and global trends in adolescent physical activity from 2010 to 2025
- OECD — Romania: Country Health Profile 2025
- WHO Regional Office for Europe — HBSC international report from the 2021/2022 survey, Volume 4










Discuția cititorilor
Ai o opinie sau o întrebare despre acest articol? Spune-ne ce crezi.
Fii primul care deschide discuția.
Te rugăm să păstrezi un limbaj civilizat și să discuți la subiect. Comentariile spam sunt filtrate automat.