O bacterie izolată dintr-un strat de gheață vechi de aproximativ 5.335 de ani din Peștera Scărișoara a rezistat, în condiții de laborator, la 10 dintre cele 28 de antibiotice testate. Același microorganism a inhibat creșterea unei părți dintre bacteriile folosite într-un alt experiment. Rezultatele sunt reale și interesante, dar nu înseamnă că România a descoperit nici o „superbacterie” care amenință oamenii, nici un antibiotic nou gata de folosit.
Tulpina se numește Psychrobacter sp. SC65A.3, iar studiul publicat la 17 februarie 2026 în Frontiers in Microbiology descrie izolarea, secvențierea genomului și profilarea ei funcțională. Cercetarea implică specialiști de la Institutul de Biologie București al Academiei Române și pune în valoare una dintre cele mai neobișnuite arhive naturale din România: gheața stratificată a Peșterii Scărișoara.
Pe scurt: bacteria din gheața Scărișoarei a prezentat un profil de rezistență măsurat experimental, dar relevanța lui clinică pentru oameni rămâne neclară. Cercetătorii nu au demonstrat că tulpina produce boală, că se răspândește în natură ori că transferă gene de rezistență către bacterii patogene. Nici nu au identificat o moleculă care să poată fi numită medicament.
Bacteria din gheața Scărișoarei: ce probă au analizat cercetătorii
SC65A.3 a fost cultivată dintr-o probă prelevată la adâncimea de 1.706–1.716 centimetri într-o carotă de gheață lungă de 25,33 metri. Autorii atribuie stratului din care provine proba vârsta de 5.335 ± 54 de ani. Bacteria a fost izolată la 4°C, apoi crescută și analizată în laborator.
Pentru a completa informațiile de mai sus, poți consulta și Întinerirea celulară intră în testele pe oameni: cât de aproape suntem de a da ceasul biologic înapoi, un articol care dezvoltă un aspect direct legat de acest subiect.
Este importantă o distincție aparent subtilă. Cifra de circa 5.335 de ani se referă la vârsta stratului de gheață, stabilită în cronologia carotei, nu la o demonstrație că fiecare celulă cultivată a rămas neschimbată și activă timp de cinci milenii. O bacterie izolată astăzi din acel strat este o tulpină recuperată și cultivată în condiții moderne de laborator.
Gheața de la Scărișoara este totuși mai mult decât un simplu congelator natural. Un studiu anterior despre aceeași carotă a folosit 26 de datări AMS cu radiocarbon și un model vârstă-adâncime pentru a construi o cronologie a depozitului. Cercetarea a arătat că straturile de gheață pot păstra, pe durate foarte lungi, urme ale comunităților microbiene și ale schimbărilor de mediu. Studiul din 2019 despre microbiomul gheții Scărișoara oferă acest context, dar nu reprezintă o replicare independentă a experimentelor făcute ulterior pe SC65A.3.
Ce înseamnă, concret, „rezistă la antibiotice moderne”
Autorii au testat tulpina împotriva a 28 de antibiotice din 17 clase și au raportat rezistență la 10 substanțe din opt clase: ceftazidimă, cefalotină, ciprofloxacină, spectinomicină, rifampicină, trimetoprim, clindamicină, lincomicină, vancomicină și metronidazol.
Aceasta este o observație de laborator, nu rezultatul unei infecții tratate la un pacient. Mai mult, autorii precizează o limită metodologică importantă: nu există breakpoint-uri clinice specifice pentru genul Psychrobacter. Breakpoint-ul este pragul folosit pentru a interpreta o zonă de inhibiție sau o concentrație minimă inhibitorie ca sensibilitate ori rezistență relevantă medical.
Pentru clasificare, echipa a apelat la praguri și recomandări dezvoltate pentru alte genuri bacteriene, inclusiv Acinetobacter, Moraxella catarrhalis, Pseudomonas, iar în anumite situații Escherichia coli sau Staphylococcus aureus, plus literatura de specialitate. Această extrapolare poate fi utilă pentru explorarea unei bacterii rare, însă limitează concluzia clinică.
Standardele EUCAST pentru interpretarea testelor de sensibilitate sunt construite pentru combinații de microorganism, antibiotic și condiții de testare pentru care există suficiente date. Când bacteria nu are praguri proprii, eticheta simplă „rezistentă clinic” trebuie folosită cu prudență.
Mai contează și condițiile experimentului. SC65A.3 a fost incubată la 15°C timp de 48 de ore pe agar Mueller-Hinton, în timp ce tulpinile de control E. coli și S. aureus au fost incubate la 37°C. Pentru o bacterie adaptată frigului, temperatura, mediul de cultură și concentrațiile unor ioni pot modifica răspunsul observat la test.
| Afirmație | Ce susține studiul | Ce nu demonstrează |
|---|---|---|
| Rezistență la 10 din 28 de antibiotice | Un profil experimental de sensibilitate la antibiotice, în condițiile testului | O antibiogramă clinică validată pentru infecții umane cu Psychrobacter |
| Gene asociate rezistenței | Posibile mecanisme identificate prin analiză genomică | Că fiecare genă este activă, produce efectul presupus sau se poate transfera altor bacterii |
| Inhibarea altor bacterii | Activitate antimicrobiană in vitro împotriva unei părți dintre tulpinile testate | Existența unui antibiotic purificat, sigur și eficient la oameni |
De ce rezistența poate exista înaintea medicinei moderne
Antibioticele folosite în spitale sunt moderne, însă lupta chimică dintre microorganisme este mult mai veche. Bacteriile și fungii produc substanțe care le ajută să concureze pentru hrană și spațiu, iar alte microorganisme pot evolua mecanisme de apărare împotriva lor. Prin urmare, găsirea unor mecanisme de rezistență într-un mediu vechi nu este, prin ea însăși, un paradox.
Problema actuală de sănătate publică este alta: genele de rezistență pot fi selectate și amplificate prin utilizarea antimicrobienelor, iar unele pot ajunge în bacterii patogene care circulă între oameni, animale și mediu. Organizația Mondială a Sănătății tratează rezistența antimicrobiană drept o amenințare majoră pentru tratamentul infecțiilor. Cazul Scărișoara nu dovedește un astfel de transfer și nu trebuie confundat cu fenomenul din spitale.
Vârsta gheții nu poate spune singură când au apărut fiecare genă sau fiecare mutație detectată în tulpină. Ea indică vechimea stratului în care a fost găsită proba. Pentru a reconstitui istoria evolutivă exactă a unui determinant de rezistență ar fi necesare analize comparative suplimentare.
Genomul oferă indicii, dar nu echivalează cu un verdict
Genomul circular al tulpinii are 3.046.103 perechi de baze, cu 2.602 secvențe codificatoare, 15 gene rRNA, 50 gene tRNA și un locus CRISPR. Analiza genomică a încadrat izolata în genul Psychrobacter, în apropierea grupului P. cryohalolentis. Formularea corectă rămâne însă Psychrobacter sp. SC65A.3, nu numele unei specii noi formal confirmate.
Aici apare o diferență importantă între cifre. Studiul raportează două gene de rezistență detectate în reprezentarea genomului prin baza CARD, dar discută și peste 100 de gene „asociate rezistenței” în urma adnotării funcționale. Cele două numere nu se adună și nu au aceeași semnificație.
O genă asociată rezistenței poate avea o secvență sau o funcție presupusă compatibilă cu un mecanism de apărare, de exemplu o pompă de eflux sau o enzimă. Pentru a spune că acea genă explică direct rezistența observată este nevoie, de regulă, de teste de expresie, experimente de pierdere sau introducere a genei și evaluarea efectului în condiții controlate.
Autorii discută gene candidate precum ampC, gyrA, gyrB, parC, parE, dfrA, rpoB, tetA, tetC și mcr-1. Acest inventar este o hartă de cercetare, nu dovada că toate genele sunt exprimate, că provoacă fenotipul observat sau că pot ajunge într-un patogen. De pildă, studiul nu a testat sensibilitatea SC65A.3 la colistină, astfel că simpla menționare a unei gene candidate asociate cu această rezistență nu poate fi transformată într-o concluzie despre colistină.
A inhibat unele bacterii, dar nu pe toate
Într-un test separat, cercetătorii au evaluat activitatea antimicrobiană a tulpinii împotriva a două tulpini ATCC și a 20 de tulpini clinice. Efectul inhibitor a fost observat pentru 14 dintre cele 22 de tulpini incluse. Printre bacteriile pentru care au existat inhibiții s-au numărat unele izolate de Enterococcus faecium, Enterobacter cloacae, Pseudomonas aeruginosa și Klebsiella pneumoniae.
Rezultatul are însă limite clare. Unele tulpini MRSA nu au fost inhibate, iar tulpinile de Acinetobacter baumannii incluse în experiment nu au prezentat inhibare. A spune că bacteria „luptă cu superbacteriile” ar comprima excesiv un rezultat mixt, obținut într-un test de laborator.
Pentru un candidat real la antibiotic, următorii pași ar include izolarea și identificarea moleculei active, măsurarea concentrației minime inhibitorii, verificarea mecanismului de acțiune, teste de toxicitate pe celule și organisme-model, studii de stabilitate și, mult mai târziu, evaluări clinice. Niciuna dintre aceste etape nu este echivalentă cu simpla apariție a unei zone de inhibiție pe un mediu de cultură.
O aplicație mai apropiată: enzimele care funcționează la rece
Direcția biotehnologică cea mai concretă legată de SC65A.3 nu este, deocamdată, un tratament antiinfecțios. Este enzimologia. Bacteria a prezentat activități precum lipază, esterază și fosfatază alcalină, caracteristici interesante pentru procese realizate la temperaturi joase.
O lucrare separată, publicată în 2024, a caracterizat o lipază recombinantă derivată din această tulpină, denumită PSL2. Enzima a fost testată ca biocatalizator pentru acilarea silibinei, un compus din armurariu. Studiul despre lipaza rece PSL2 nu propune un medicament nou, ci arată o utilizare experimentală a unei enzime în biocataliză.
Enzimele active la temperaturi moderate sau joase pot fi utile în industrie și cercetare tocmai fiindcă anumite reacții devin mai selective, iar consumul energetic poate fi redus. De la un rezultat promițător până la un proces comercial există însă, și aici, optimizare tehnică, validare independentă și evaluare economică.
Ce merită urmărit în continuare
Studiul pune o întrebare relevantă pentru microbiologie: cum se păstrează și se manifestă rezistența antimicrobiană într-un ecosistem rece, izolat și vechi? Pentru a răspunde mai ferm, ar fi utile replicarea antibiogramei într-un laborator independent, testarea prin metode cantitative, condiții de cultură ajustate pentru o bacterie psihrofilă și experimente care să lege genele candidate de efecte biologice precise.
Pentru cititor, concluzia prudentă este simplă. SC65A.3 este un semnal științific valoros dintr-o arhivă naturală românească, nu o alertă epidemiologică. Ea poate ajuta la studierea rezistenței naturale, a compușilor antimicrobieni și a enzimelor active la rece. Dar între un profil observat pe o placă de laborator și un risc pentru sănătate sau un medicament există încă multe etape care nu au fost parcurse.
Metodă de documentare: materialul sintetizează studiul primar despre SC65A.3, lucrări anterioare despre gheața și microbiomul Peșterii Scărișoara, standarde de interpretare a sensibilității antimicrobiene și o lucrare distinctă despre lipaza derivată din tulpină. Afirmațiile despre aplicații medicale sunt delimitate de rezultatele demonstrate in vitro.
Întrebări frecvente
Este periculoasă pentru oameni bacteria Psychrobacter SC65A.3 din Scărișoara?
Studiul nu prezintă dovezi că SC65A.3 provoacă infecții la oameni, că se răspândește în afara laboratorului sau că transferă gene de rezistență către patogeni. Unele specii din genul Psychrobacter au fost raportate rar în contexte clinice, dar acest fapt nu permite atribuirea automată a unui risc acestei tulpini.
De ce poate o bacterie din gheață veche să fie rezistentă la antibiotice moderne?
Mecanismele de apărare împotriva moleculelor antimicrobiene există în natură de mult timp, deoarece microorganismele concurează între ele și produc compuși antimicrobieni. Vârsta stratului de gheață nu dovedește însă când a apărut fiecare genă sau mutație din bacteria izolată.
A fost descoperit un antibiotic nou la Scărișoara?
Nu. Studiul a observat inhibarea in vitro a unei părți dintre bacteriile testate, dar nu a identificat și purificat o moleculă activă, nu i-a stabilit doza, toxicitatea sau eficiența la oameni. Enzimele active la rece ale tulpinii reprezintă, deocamdată, o pistă biotehnologică mai concretă.
Ce înseamnă faptul că nu există breakpoint-uri pentru Psychrobacter?
Breakpoint-urile sunt praguri folosite pentru a interpreta testele de sensibilitate la antibiotice în scop clinic. Fără praguri specifice pentru Psychrobacter, clasificarea sensibilă/rezistentă s-a bazat pe criterii ale altor bacterii și trebuie citită ca orientare experimentală, nu ca verdict clinic definitiv.
Surse consultate
- First genome sequence and functional profiling of Psychrobacter SC65A.3 preserved in 5,000-year-old cave ice: insights into ancient resistome, antimicrobial potential, and enzymatic activities
- Total and Potentially Active Bacterial Communities Entrapped in a Late Glacial Through Holocene Ice Core From Scarisoara Ice Cave, Romania
- Cold-Active Lipase from the Ice Cave Psychrobacter SC65A.3 Strain, a Promising Biocatalyst for Silybin Acylation
- EUCAST Clinical Breakpoint Tables and interpretation
- Antimicrobial resistance — World Health Organization











Discuția cititorilor
Ai o opinie sau o întrebare despre acest articol? Spune-ne ce crezi.
Fii primul care deschide discuția.
Te rugăm să păstrezi un limbaj civilizat și să discuți la subiect. Comentariile spam sunt filtrate automat.