AT 2016blu se află la aproximativ 29 de milioane de ani-lumină de Pământ și, de peste un deceniu, repetă același spectacol: se luminează violent, pare că se pregătește să explodeze și apoi revine. Obiectul a fost catalogat drept un „supernova impostor” — o stea care imită unele semne ale unei supernove fără să se distrugă.
În 2026, observațiile în raze X au oferit o explicație neașteptată. Erupțiile nu par să fie doar convulsii ale stelei masive, ci episoade în care materialul este smuls și capturat de un companion compact — probabil o stea neutronică sau o gaură neagră.
O stea care „explodează” din nou și din nou
AT 2016blu se află în galaxia NGC 4559 și aparține clasei de stele variabile albastre luminoase, sau LBV. Aceste stele sunt extrem de masive, fierbinți și instabile. Pot avea erupții spectaculoase în care își schimbă luminozitatea și pierd cantități mari de materie.
Între 2012 și iunie 2026 au fost detectate 27 de erupții cvasi-periodice. Intervalul tipic este de aproximativ 113 zile. Repetiția a sugerat că nu este vorba de evenimente complet aleatorii.
Ce se întâmplă la fiecare aproximativ 113 zile
Modelul propus de cercetători implică un sistem binar cu orbită excentrică. Steaua masivă și companionul compact nu se află mereu la aceeași distanță unul de altul. La periastru — punctul în care cele două corpuri se apropie cel mai mult — companionul poate captura o cantitate mai mare de material din jurul stelei.
Dacă obiectul compact este o stea neutronică sau o gaură neagră, materia care cade spre el este accelerată și încălzită enorm. Procesul de acreție poate produce radiație intensă, inclusiv în raze X.
Chandra a prins sistemul exact în timpul unei erupții
Cercetătorii au urmărit evoluția luminozității și au anticipat o nouă erupție în martie 2026. Asta le-a permis să declanșeze o observație de tip „target of opportunity” cu observatorul spațial Chandra.
Chandra a detectat o sursă puternică de raze X în poziția lui AT 2016blu. Luminozitatea în raze X raportată în studiu este de aproximativ 1038,64 erg pe secundă, suficient de mare pentru a indica un proces de acreție pe un obiect compact.
Partea fascinantă: companionul este deja „mort”
Steaua principală este încă o stea masivă activă, cu cel puțin aproximativ 33 de mase solare conform analizei autorilor. Companionul însă ar fi rămășița unei alte stele care și-a încheiat deja evoluția: fie o stea neutronică, fie o gaură neagră.
Asta înseamnă că sistemul este format dintr-o stea foarte masivă care încă trăiește și un obiect rezultat din moartea unei alte stele. La fiecare apropiere orbitală, companionul compact poate „mușca” din materialul pierdut de steaua masivă.
De ce observațiile vechi din 2001–2002 sunt importante
AT 2016blu apăruse întâmplător în câmpul unor observații Chandra din 2001 și 2002, înainte de seria de erupții documentată după 2012. În acele date vechi nu a fost detectată o sursă comparabilă de raze X.
Contrastul dintre absența razelor X în arhivă și detecția puternică din timpul erupției din 2026 susține ideea că emisia X este legată de episoadele de acreție, nu de o sursă constantă aflată în aceeași regiune.
Astronomii amatori au avut un rol real în poveste
Un detaliu remarcabil este contribuția observațiilor făcute de astronomi amatori. Monitorizarea frecventă a luminozității a ajutat la urmărirea ritmului erupțiilor și la alegerea momentului potrivit pentru observațiile profesionale în raze X.
În astronomie, obiectele variabile sunt uneori imposibil de urmărit continuu doar cu marile observatoare. Rețelele de telescoape mici pot furniza exact tipul de supraveghere repetitivă necesar pentru a surprinde momentul în care un obiect rar își schimbă starea.
Este pe cale să explodeze cu adevărat?
Faptul că este numită „supernova impostor” nu înseamnă că steaua nu va deveni niciodată supernovă. Stelele LBV sunt obiecte masive aflate în etape evolutive avansate și pot ajunge, în cele din urmă, la colaps. Dar erupțiile observate până acum nu reprezintă distrugerea finală a stelei.
Studiul oferă mai degrabă o fereastră spre ceea ce se întâmplă înainte de final: pierdere de masă, interacțiune binară și transfer de material către un companion compact.
De ce este important acest supernova impostor
Autorii îl descriu drept primul caz cunoscut de „supernova impostor” de tip LBV în care erupțiile sunt atribuite acreției intermitente pe un obiect compact. Sistemul devine astfel și o binară X de masă mare neobișnuită.
Astfel de sisteme pot ajuta astronomii să înțeleagă mai bine cum interacționează stelele masive cu companionii lor, cât material pierd înainte de explozia finală și cum se formează unele dintre cele mai extreme sisteme binare din Univers.
Ce știm sigur și ce rămâne deschis
- AT 2016blu a produs 27 de erupții detectate între 2012 și iunie 2026.
- Erupțiile sunt cvasi-periodice, la aproximativ 113 zile.
- Chandra a detectat raze X puternice în timpul unei erupții din martie 2026.
- Datele sunt compatibile cu acreția pe un obiect compact.
- Nu este stabilit definitiv dacă obiectul compact este o stea neutronică sau o gaură neagră.
Pentru un alt fenomen în care astrofizica produce rezultate aparent SF, vezi și materialul InfoBuz despre antimateria produsă în furtunile terestre.











Discuția cititorilor
Ai o opinie sau o întrebare despre acest articol? Spune-ne ce crezi.
Fii primul care deschide discuția.
Te rugăm să păstrezi un limbaj civilizat și să discuți la subiect. Comentariile spam sunt filtrate automat.