Furtunile produc antimaterie: cum devine atmosfera Pământului un accelerator de particule

Furtunile produc antimaterie: cum devine atmosfera Pământului un accelerator de particule

Rating
—/5 0 evaluări
Urmărește-ne pe Google News

Furtunile produc antimaterie — o afirmație care pare desprinsă dintr-un laborator de fizică, dar descrie un fenomen atmosferic real. În realitate, natura poate produce antimaterie chiar deasupra noastră. În anumite furtuni foarte puternice, câmpurile electrice accelerează electroni până la energii enorme, generând flash-uri de raze gamma terestre și, în unele condiții, chiar pozitroni — antiparticulele electronilor.

Fenomenul este atât de energetic încât NASA descrie furtunile drept unele dintre cele mai puternice acceleratoare naturale de particule de pe Pământ. Iar partea cea mai surprinzătoare este că aceste procese au loc în interiorul norilor pe care îi vedem în timpul unei furtuni obișnuite.

Ce este un flash de raze gamma terestru

În astronomie, razele gamma sunt asociate de obicei cu fenomene cosmice extreme: explozii stelare, găuri negre sau stele neutronice. Totuși, sateliții au descoperit că și atmosfera Pământului produce impulsuri foarte scurte de radiație gamma.

Aceste evenimente sunt numite Terrestrial Gamma-ray Flashes sau TGF. Ele durează de regulă foarte puțin și apar în asociere cu furtuni și activitate electrică intensă.

Cum poate un nor să accelereze particule

În interiorul norilor de furtună există regiuni cu sarcini electrice diferite. Câmpurile electrice rezultate pot accelera electroni liberi. Dacă aceștia capătă suficientă energie, pot lovi moleculele din aer și pot elibera alți electroni, declanșând un proces de tip avalanșă.

Electronii foarte energetici sunt deviați de nucleele atomilor din atmosferă și emit radiație gamma. Procesul este cunoscut în fizică drept bremsstrahlung, adică radiație produsă prin frânarea sau devierea particulelor încărcate electric.

Furtunile produc antimaterie: de unde apar pozitronii

Un foton gamma suficient de energetic poate interacționa cu materia și se poate transforma într-o pereche de particule: un electron și un pozitron. Pozitronul are aceeași masă ca electronul, dar sarcină electrică opusă. Este, practic, versiunea de antimaterie a electronului.

NASA a anunțat în 2011 că telescopul spațial Fermi a detectat fascicule de antimaterie asociate unor furtuni terestre. Unele evenimente au fost detectate chiar când satelitul nu se afla direct deasupra furtunii, deoarece particulele încărcate pot urma liniile câmpului magnetic al Pământului.

În același context, vezi și „Norii” de metal de la 100 km: de ce nu sunt nori și ce fac undelor radio, unde sunt prezentate informații suplimentare relevante.

Un accelerator de particule construit de natură

Într-un accelerator construit de oameni, magneții și câmpurile electrice controlează particulele într-un sistem extrem de precis. Într-o furtună, mecanismul este haotic, dar principiul de bază are o asemănare fascinantă: câmpurile electrice transferă energie particulelor, iar acestea produc radiație de energie foarte mare.

NASA explică faptul că electronii pot ajunge la viteze apropiate de viteza luminii înainte de a genera radiație gamma. Tocmai această combinație de câmp electric, electroni rapizi și interacțiuni cu atmosfera face posibilă apariția pozitronilor.

Cât de des se întâmplă

Numărul exact este dificil de stabilit deoarece sateliții observă doar o parte dintre furtuni și numai din anumite geometrii. În comunicarea NASA din 2011 despre observațiile Fermi, cercetătorii estimau că la nivel global ar putea avea loc aproximativ 500 de TGF pe zi, majoritatea rămânând nedetectate.

Estimarea nu trebuie interpretată ca un număr fix. Instrumentele și modelele s-au îmbunătățit, iar cercetarea continuă. Important este ordinul de mărime: fenomenul nu este un accident unic, ci o parte reală a fizicii furtunilor.

Au vreo legătură cu fulgerul pe care îl vedem?

Da, dar relația exactă este complexă. TGF-urile sunt asociate cu procese electrice din furtuni și cu anumite tipuri de descărcări. Uneori evenimentul gamma se produce în apropierea momentului unei descărcări, însă nu fiecare fulger generează un TGF și nu fiecare furtună produce fascicule detectabile de antimaterie.

În plus, deasupra furtunilor apar și alte fenomene electrice bizare, precum sprites, elves și blue jets, descărcări luminoase care se dezvoltă la altitudini mult mai mari decât fulgerul clasic. Pentru mecanismul de bază al descărcărilor electrice, poți citi și materialul InfoBuz despre fizica fulgerelor și temperaturile extreme din canalul de descărcare.

De ce sunt importante aceste observații

Studierea TGF-urilor îi ajută pe cercetători să înțeleagă mai bine distribuția câmpurilor electrice în furtuni, modul în care particulele sunt accelerate în atmosferă și legătura dintre fulgere, radiație și atmosfera superioară.

Fenomenele reprezintă și un exemplu excelent al felului în care domenii aparent separate — meteorologie, fizica particulelor și știința spațiului — se întâlnesc într-un singur nor de furtună.

Ce știm sigur și ce nu trebuie exagerat

  • Este demonstrat că furtunile pot produce flash-uri de raze gamma terestre.
  • Este demonstrat că în aceste procese se pot forma pozitroni.
  • Nu înseamnă că fiecare fulger produce antimaterie detectabilă.
  • Nu înseamnă că norii „stochează” antimaterie; particulele sunt produse în procese foarte rapide și interacționează ulterior cu materia.
  • Încă se studiază exact ce configurații electrice din furtuni favorizează cele mai intense TGF-uri.

Surse

Etichete: antimateriefulgerefurtuniNASA Fermipozitroniraze gammaTGF
Distribuie articolul
COMUNITATEA INFOBUZ

Discuția cititorilor

Ai o opinie sau o întrebare despre acest articol? Spune-ne ce crezi.

0 comentarii

Fii primul care deschide discuția.

Lasă un comentariu

Adresa de email este vizibilă doar administratorilor și nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Te rugăm să păstrezi un limbaj civilizat și să discuți la subiect. Comentariile spam sunt filtrate automat.