Când construiești o casă nouă, unele dintre cele mai importante decizii sunt luate înainte să existe pereții, acoperișul sau finisajele. Sunt lucrări care, după turnarea betonului și umplerea fundației, devin foarte greu sau extrem de scump de modificat.
Cât XPS trebuie pus sub placa casei? Sunt suficienți 5 cm sau merită 10–15 cm? Unde trebuie amplasată hidroizolația? Folia cu crampoane se pune înainte sau după XPS? Cum trebuie pregătită împământarea înainte de turnarea betonului? Și ce trebuie prevăzut de la început dacă vrei o casă care să consume puțină energie peste 10 sau 20 de ani?
Aceste lucruri trebuie analizate ca un singur sistem.
Fundația, termoizolația, hidroizolația, instalația electrică, încălzirea, ventilația, ferestrele și viitorul sistem fotovoltaic nu sunt proiecte separate. O casă eficientă apare atunci când toate sunt gândite împreună înainte de execuție.
Pentru o imagine mai largă asupra succesiunii lucrărilor, poți consulta și ghidul InfoBuz despre etapele cheie în construirea unei case – de la temelie la acoperiș.
XPS sub placa casei: de ce este atât de important
Podeaua unei case aflate direct pe sol constituie o parte importantă a anvelopei termice.
Fără termoizolație suficientă, căldura din interior se transmite prin pardoseală spre teren, iar temperatura suprafeței pardoselii scade.
Problema nu este doar factura la încălzire.
O pardoseală mai rece poate reduce confortul termic chiar dacă aerul din încăpere are 22–23°C.
Într-o casă modernă, termoizolația trebuie analizată continuu de la fundație și pardoseală până la pereți și acoperiș. Metodologia românească Mc 001-2022 tratează performanța energetică la nivelul întregii clădiri, nu prin alegerea izolată a unei singure grosimi de termoizolație.
5 cm, 10 cm sau 15 cm XPS?
Nu există un răspuns universal valabil pentru orice casă.
Contează:
- tipul fundației;
- dacă vorbim despre placă pe sol sau radier;
- structura pardoselii;
- clima;
- nivelul terenului;
- încălzirea în pardoseală;
- termoizolația pereților;
- termoizolația fundației și soclului;
- conductivitatea termică declarată a XPS-ului;
- rezistența mecanică necesară;
- obiectivul energetic al clădirii.
Dar putem compara foarte simplu cele trei variante.
Dacă luăm ca exemplu un XPS cu conductivitate termică λ de aproximativ 0,035 W/mK, rezistența termică a stratului de XPS singur ar fi aproximativ:
| Grosime XPS | Rezistență termică aproximativă R |
|---|---|
| 5 cm | 1,43 m²K/W |
| 10 cm | 2,86 m²K/W |
| 15 cm | 4,29 m²K/W |
Aceste valori se referă doar la stratul de XPS. Nu trebuie confundate cu valoarea U finală a pardoselii, deoarece transferul termic al unei pardoseli în contact cu solul depinde de geometria clădirii, teren, fundație și întreaga alcătuire constructivă.
XPS de 5 cm – varianta economică
Cinci centimetri reprezintă o îmbunătățire considerabilă față de lipsa termoizolației, însă într-o casă nouă construită cu obiectiv serios de eficiență energetică este o soluție relativ modestă.
Poate apărea atunci când:
- înălțimea disponibilă este limitată;
- se renovează o clădire existentă;
- configurația structurală nu permite mai mult;
- bugetul este foarte restrâns;
- există o altă strategie termoizolantă calculată de proiectant.
Problema este că după ce pardoseala este terminată, creșterea grosimii termoizolației devine practic imposibilă fără demolări importante.
Economia făcută aici trebuie deci judecată pe durata de viață a casei, nu doar după factura de materiale din momentul construcției.
XPS de 10 cm – compromisul foarte bun pentru multe case noi
În multe proiecte rezidențiale, 10 cm reprezintă un punct de plecare mult mai serios.
Față de 5 cm, rezistența termică a stratului de XPS se dublează.
Pentru o casă bine izolată, aceasta poate permite o continuitate mult mai bună între termoizolația pardoselii, soclului și pereților.
Este deosebit de importantă continuitatea termoizolației la marginea plăcii.
Poți avea 10–15 cm sub pardoseală, dar dacă marginea plăcii sau zona soclului creează o punte termică puternică, o parte din beneficiu se pierde.
XPS de 15 cm – când merită investiția suplimentară
Cincisprezece centimetri încep să devină interesanți mai ales pentru o casă proiectată pentru consum redus.
Este o alegere care merită analizată dacă:
- casa este construită pentru standarde energetice ridicate;
- vei instala încălzire în pardoseală;
- intenționezi să folosești pompă de căldură;
- pereții și acoperișul vor avea termoizolații performante;
- ferestrele sunt eficiente;
- sunt controlate punțile termice;
- urmărești temperaturi interioare uniforme și consum mic pe termen lung.
InfoBuz are și un articol separat despre locuințele pasive și modul în care izolarea, etanșeitatea, ferestrele performante și ventilația lucrează împreună.
Totuși, trecerea de la 10 la 15 cm nu va reduce consumul total al casei cu 50%.
Rezistența termică a stratului respectiv crește cu 50%, dar pardoseala este doar o componentă din anvelopă, iar transferul termic spre teren este mai complex.
De aceea, după un anumit nivel al termoizolației trebuie analizat dacă următorii bani sunt mai eficienți investiți în pardoseală, acoperiș, ferestre, ventilație sau eliminarea punților termice.
Atunci, ce aș alege: 5, 10 sau 15 cm?
Ca principiu general pentru o casă nouă, diferența poate fi privită astfel:
5 cm – minim economic / soluție de compromis
10 cm – soluție echilibrată pentru multe construcții
15 cm – alegere foarte bună pentru o casă orientată spre eficiență energetică ridicată
Dar grosimea finală trebuie să rezulte din proiectul termic și structural.
Nu cumpăra XPS doar după grosime.
Trebuie verificată și:
- conductivitatea termică λD;
- rezistența la compresiune;
- comportarea la umiditate;
- deformarea pe termen lung;
- destinația produsului;
- compatibilitatea lui cu sistemul constructiv.
Un XPS destinat fațadei sau soclului nu trebuie presupus automat potrivit pentru orice poziție sub o placă structurală.
Atenție: XPS-ul nu este hidroizolație
Una dintre cele mai frecvente confuzii este ideea că:
„Am pus XPS, deci fundația nu mai are nevoie de hidroizolație.”
Greșit.
XPS-ul poate avea absorbție redusă de apă și este foarte potrivit pentru aplicații expuse la umezeală, dar funcția lui principală este termoizolația și, în anumite sisteme, protecția mecanică.
Hidroizolația trebuie realizată separat, conform proiectului și sistemului ales.
Hidroizolația fundației: ordinea corectă
Pentru un perete exterior al fundației aflat în contact cu terenul, o alcătuire uzuală poate fi privită dinspre structură spre pământ astfel:
1. Betonul fundației / elevației
↓
2. Pregătirea suprafeței
↓
3. Amorsă compatibilă
↓
4. Hidroizolație bituminoasă
↓
5. XPS pentru fundații
↓
6. Strat de protecție / membrană cu crampoane
↓
7. Strat drenant și umplutură
Aceasta este o schemă conceptuală. Detaliile exacte trebuie luate din proiect și din sistemul producătorului.
1. Betonul trebuie pregătit corect
Hidroizolația nu trebuie aplicată peste:
- beton friabil;
- praf;
- muchii ascuțite;
- segregări;
- găuri;
- rosturi necorespunzătoare.
Defectele trebuie reparate înainte.
Zona dintre talpa fundației și peretele vertical este deosebit de sensibilă și trebuie tratată conform detaliului de proiect.
2. Amorsa
În sistemele bituminoase, suportul este de regulă pregătit cu o amorsă compatibilă cu materialul hidroizolant.
Nu trebuie amestecate la întâmplare produse din sisteme diferite.
Compatibilitatea dintre:
- amorsă;
- membrană;
- adeziv;
- XPS
este foarte importantă.
3. Membrana sau hidroizolația bituminoasă
Acesta este stratul care trebuie să oprească efectiv apa.
În funcție de proiect pot fi utilizate:
- membrane bituminoase;
- membrane autoadezive;
- sisteme lichide bituminoase;
- alte sisteme speciale de impermeabilizare.
Alegerea depinde inclusiv de:
- nivelul apei freatice;
- permeabilitatea terenului;
- existența subsolului;
- presiunea hidrostatică posibilă;
- drenaj.
4. XPS-ul peste hidroizolație
Într-o soluție uzuală pentru peretele de fundație, XPS-ul vine în exteriorul stratului hidroizolant.
Are două avantaje majore:
reduce pierderea de căldură prin fundație
și
protejează hidroizolația împotriva unor solicitări mecanice.
Trebuie însă folosit un sistem de fixare compatibil cu membrana.
Nu este o idee bună să perforezi necontrolat hidroizolația cu elemente de fixare.
5. Folia cu crampoane
Membrana cu crampoane este deseori înțeleasă greșit.
Ea nu trebuie considerată hidroizolația principală a fundației.
Rolul său poate fi, în funcție de produs și sistem:
- protecția mecanică a straturilor de dedesubt;
- separare;
- creare de spațiu de drenaj;
- protejarea termoizolației la umplerea pământului.
Orientarea crampoanelor nu trebuie generalizată prin regula „întotdeauna spre perete” sau „întotdeauna spre pământ”.
Există sisteme diferite.
Se respectă indicația producătorului pentru produsul utilizat.
6. Drenajul fundației
Dacă studiul geotehnic și proiectul cer drenaj perimetral, acesta trebuie gândit înainte de umplerea fundației.
Un sistem poate include:
- conductă perforată;
- strat de pietriș;
- geotextil;
- pantă;
- punct de evacuare.
O conductă de dren fără o evacuare funcțională nu rezolvă problema.
De asemenea, drenajul nu înlocuiește hidroizolația.
Cele două sisteme îndeplinesc funcții diferite.
Continuitatea hidroizolației este mai importantă decât marca membranei
O membrană premium nu ajută dacă:
- este întreruptă la colțuri;
- este perforată;
- nu se leagă corect cu hidroizolația orizontală;
- nu sunt tratate străpungerile de țevi;
- apa poate pătrunde prin rosturile structurii.
Detaliile de racord sunt de obicei locurile unde apar problemele.
O hidroizolație bună trebuie privită ca o „cadă” continuă în jurul zonelor pe care trebuie să le protejeze.
De ce umezeala și punțile termice ajung ulterior să producă mucegai
O casă poate fi foarte bine finisată și totuși să dezvolte condens și mucegai dacă există:
- suprafețe interioare reci;
- punți termice;
- infiltrații;
- umiditate mare;
- ventilație insuficientă.
De aceea, problema trebuie prevenită în faza de construcție.
Dacă te interesează acest subiect, vezi și ghidul InfoBuz despre cum să scapi de mucegai definitiv și de ce trebuie eliminată cauza, nu doar pata de pe perete.
Împământarea unei case noi: momentul ideal este înainte să termini fundația
O altă lucrare care trebuie gândită foarte devreme este instalația de legare la pământ.
În România, instalațiile electrice ale clădirilor trebuie proiectate și executate conform cadrului tehnic I7-2011 și modificărilor sale ulterioare.
O casă nouă oferă un avantaj major: poți proiecta din start un sistem de legare la pământ și de echipotențializare integrat cu construcția.
Ce trebuie să facă împământarea
Sistemul de legare la pământ participă la protecția persoanelor și instalației atunci când apare un defect electric.
Este asociat cu:
- conductoarele PE;
- legăturile echipotențiale;
- dispozitivele de protecție;
- tabloul electric;
- protecția la supratensiuni;
- după caz, instalația de protecție împotriva trăsnetului.
Nu trebuie privit ca „o platbandă îngropată undeva lângă casă”.
Este parte din sistemul electric de protecție.
Împământare în fundație sau electrozi exteriori?
La o construcție nouă există mai multe soluții posibile.
Pot fi utilizate, în funcție de proiect:
- priză de pământ de fundație;
- conductoare îngropate;
- electrozi verticali;
- combinații între acestea.
Soluția corectă depinde de:
- rezistivitatea solului;
- tipul fundației;
- sistemul de alimentare;
- instalația de protecție;
- existența unui paratrăsnet;
- condițiile locale.
Nu există regula universală „trebuie trei țăruși”
O greșeală foarte răspândită este:
„Pui trei electrozi de 1,5 metri în triunghi și ai terminat.”
Poate fi o configurație utilizată într-o anumită situație, dar nu este o formulă universală.
În alt sol pot fi necesari:
- electrozi mai lungi;
- mai mulți electrozi;
- altă distanță;
- conductor perimetral;
- priză de fundație.
Rezultatul trebuie verificat prin măsurători.
Nici „4 ohmi” nu este o valoare universală pentru orice casă
Aceasta este o altă simplificare frecventă.
Valoarea acceptabilă a rezistenței prizei de pământ trebuie corelată cu:
- schema de legare la pământ;
- protecțiile utilizate;
- tensiunea de atingere admisă;
- existența instalației de protecție împotriva trăsnetului;
- proiectul electric.
Prin urmare, execuția trebuie urmată de verificări și măsurători, nu de presupunerea că o anumită geometrie garantează automat o anumită rezistență.
Greșeli frecvente la împământarea unei case
1. Se lasă împământarea pentru final
Atunci descoperi că trebuie să sapi din nou lângă fundație sau că nu ai lăsat punctele de racord necesare.
2. Nu se lasă un punct accesibil pentru verificare
Instalația trebuie să poată fi inspectată și măsurată.
A îngropa definitiv toate conexiunile importante fără o strategie de verificare este o alegere slabă.
3. Se fac conexiuni între materiale incompatibile fără protecție
Contactul dintre metale diferite în mediu umed poate accelera coroziunea galvanică.
Dacă se combină materiale diferite, trebuie utilizate componente și metode de conexiune compatibile cu sistemul.
4. Se sudează structura de rezistență după ureche
Armătura fundației nu trebuie modificată arbitrar.
Orice utilizare a armăturii în sistemul de împământare trebuie coordonată cu proiectantul structurii și cu proiectantul instalației electrice.
5. Nu se măsoară instalația după execuție
Faptul că există o platbandă în pământ nu înseamnă automat că priza de pământ este corespunzătoare.
Trebuie făcute verificările și măsurătorile cerute.
Împământarea, SPD-ul și tabloul electric trebuie gândite împreună
Într-o casă modernă există:
- televizoare;
- calculatoare;
- pompe;
- centrală sau pompă de căldură;
- invertor fotovoltaic;
- baterii;
- automatizări;
- electrocasnice cu electronică sensibilă.
De aceea, legarea la pământ și protecția la supratensiuni trebuie integrate cu tabloul electric.
Am explicat separat structura unui tablou modern în articolul Tablou electric pentru casă și apartament: cum se face corect și ce nu trebuie să lipsească.
Important: proiectarea și execuția instalației electrice și a prizei de pământ trebuie realizate/verificate de specialiști autorizați, conform proiectului. Acest ghid explică principiile, nu înlocuiește proiectul electric al unei clădiri concrete.
Casă eficientă energetic: 15 lucruri pe care trebuie să le planifici înainte de construcție
O casă eficientă nu se obține cumpărând la final un sistem fotovoltaic de 10 kW.
Eficiența începe înainte de fundație.
În România, performanța energetică a clădirilor noi este tratată prin Legea 372/2005 și metodologia Mc 001-2022, iar direcția europeană merge spre un fond construit cu emisii tot mai reduse. Directiva europeană EPBD revizuită urmărește tranziția către un parc de clădiri cu emisii zero până în 2050.
Iată ce merită planificat.
1. Orientarea casei
Soarele poate fi aliat sau adversar.
Ferestrele și camerele trebuie amplasate în funcție de:
- orientare;
- lumină naturală;
- câștig solar iarna;
- supraîncălzire vara;
- vegetație și construcțiile din jur.
Un geam mare orientat corect poate fi util.
Un geam imens orientat prost poate transforma camera într-o seră în iulie.
2. Forma casei
Cu cât volumul încălzit are o formă mai compactă, cu atât raportul dintre suprafața anvelopei și volumul interior poate fi mai favorabil.
Colțurile, retragerile, balcoanele și volumele complicate pot introduce:
- punți termice;
- suprafețe suplimentare;
- detalii mai dificil de etanșat.
Arhitectura poate rămâne spectaculoasă, dar trebuie analizată energetic din faza de proiectare.
3. Termoizolația de sub pardoseală
Aici intră exact alegerea dintre 5, 10 și 15 cm XPS.
Nu gândi doar centrul pardoselii.
Trebuie rezolvată și legătura cu:
- fundația;
- soclul;
- termoizolația fațadei.
Continuitatea stratului termoizolant este esențială.
4. Termoizolația fundației și soclului
O casă cu pereți foarte bine izolați poate avea totuși pierderi semnificative local dacă soclul și marginea plăcii sunt executate prost.
Zona aceasta trebuie desenată în secțiune înainte de șantier.
Constructorul trebuie să știe unde se întâlnesc:
XPS-ul pardoselii + XPS-ul fundației + termoizolația fațadei.
5. Izolația pereților
Nu urmări doar numărul de centimetri.
Contează:
- materialul;
- λ;
- sistemul de fațadă;
- diblurile;
- adezivul;
- montajul;
- continuitatea.
Un strat gros executat prost poate avea rezultate mult sub așteptări.
6. Acoperișul și planșeul superior
Aerul cald favorizează transferul de căldură către zonele superioare ale anvelopei, iar acoperișul/planșeul trebuie tratat foarte serios.
În plus, aici apar frecvent probleme de:
- condens;
- bariere de vapori;
- etanșeitate;
- străpungeri pentru cabluri și instalații.
7. Ferestrele
Nu te opri la „tripan”.
Verifică:
- Uw al ferestrei complete;
- Ug al sticlei;
- distanțierul;
- profilele;
- etanșările;
- modul de montaj.
O fereastră excelentă montată prost poate crea infiltrații de aer și punți termice.
8. Poziția ferestrei în perete
Detaliul de montaj este aproape la fel de important ca fereastra.
Trebuie analizată relația dintre:
- toc;
- zidărie;
- termoizolație;
- glaf;
- pervaz.
Scopul este reducerea punții termice și asigurarea etanșeității.
9. Etanșeitatea la aer
O casă eficientă nu trebuie să fie plină de infiltrații necontrolate.
Punctele problematice sunt:
- ferestre;
- uși;
- mansardă;
- prize pe pereți exteriori;
- cabluri;
- instalații;
- trape;
- treceri prin acoperiș.
Etanșeitatea nu înseamnă că locuința „nu respiră”.
Aerul proaspăt trebuie asigurat controlat prin aerisire sau ventilație.
10. Ventilația
Pe măsură ce clădirea devine mai etanșă, ventilația trebuie tratată mai atent.
Pentru niveluri ridicate de eficiență se poate analiza ventilația mecanică cu recuperare de căldură.
Aceasta permite introducerea aerului proaspăt și evacuarea aerului viciat, recuperând o parte din energia termică a aerului evacuat.
11. Protecția împotriva supraîncălzirii vara
Eficiența energetică nu înseamnă doar „să nu pierzi căldură iarna”.
O casă izolată foarte bine poate deveni inconfortabilă vara dacă are suprafețe vitrate mari neumbrite.
Planifică:
- streașină;
- pergole;
- rulouri;
- jaluzele exterioare;
- vegetație;
- orientarea geamurilor.
Umbrirea exterioară este mult mai eficientă decât încercarea de a opri căldura după ce radiația solară a trecut prin sticlă.
12. Sistemul de încălzire
Într-o casă foarte bine izolată, necesarul termic poate fi mult mai mic decât într-o locuință veche.
De aceea, instalația nu trebuie dimensionată prin regula:
„Mai mare e mai bine.”
Un echipament supradimensionat poate avea funcționare ineficientă și cicluri scurte.
Calculul necesarului termic trebuie făcut înainte de alegerea centralei sau pompei de căldură.
13. Încălzirea în pardoseală
Este foarte potrivită pentru sisteme care funcționează eficient cu agent termic la temperaturi relativ reduse, inclusiv multe configurații cu pompă de căldură.
Dar pardoseala trebuie proiectată ca sistem:
- termoizolație;
- șapă;
- circuite;
- pasul țevilor;
- finisaj;
- temperaturi de lucru.
XPS-ul de sub placă și termoizolația pardoselii devin cu atât mai importante.
14. Panouri fotovoltaice, invertor și baterie
Chiar dacă nu montezi panourile în primul an, pregătește casa pentru ele.
Poți prevedea:
- traseu de cabluri;
- spațiu pentru invertor;
- spațiu pentru baterie;
- tablou dimensionat corespunzător;
- împământare;
- acces la acoperiș;
- zone fără umbrire;
- orientarea utilă a acoperișului.
Dacă vrei să aprofundezi subiectul, sunt utile două ghiduri InfoBuz:
Panouri solare fotovoltaice – prețuri, randament, subvenții și instalare
și
Cum alegi invertorul pentru panouri fotovoltaice și cum pregătești casa pentru baterii.
15. Pregătește instalațiile pentru casa pe care o vei avea peste 10 ani
Aceasta poate fi cea mai profitabilă decizie dintre toate.
În timpul construcției costă foarte puțin să montezi:
- tuburi electrice suplimentare;
- cablu de rețea;
- traseu pentru camere video;
- traseu pentru panouri;
- alimentare pentru poartă;
- alimentare pentru pompă de căldură;
- cablare pentru stație EV;
- senzori;
- automatizări;
- spațiu suplimentar în tabloul electric.
După ce casa este finisată, aceleași lucrări pot însemna spargerea pereților și refacerea finisajelor.
Pentru cei care vor să meargă și mai departe, am analizat separat cum pot arăta casele inteligente cu energie proprie, baterii și automatizare.
Cea mai mare greșeală: să construiești fiecare sistem separat
Structuristul rezolvă fundația.
Arhitectul desenează casa.
Electricianul vine cu firele.
Instalatorul pune încălzirea.
Firma de panouri vine peste trei ani.
Dacă nimeni nu coordonează toate aceste sisteme, proprietarul descoperă ulterior conflictele.
De exemplu:
- traseul electric ajunge exact unde trebuia să fie o conductă;
- invertorul nu are loc;
- nu există tubulatură către acoperiș;
- fundația creează o punte termică;
- membrana hidroizolantă este perforată;
- cablul pentru stația EV nu a fost prevăzut;
- nu există loc pentru baterie;
- ventilația nu are trasee;
- tabloul electric nu mai are spațiu.
Toate acestea sunt mult mai ieftin de rezolvat în proiect decât după mutarea în casă.
Ordinea logică: fundația unei case bine executate
Simplificat, înainte să continui construcția, trebuie să ai răspuns la următoarele întrebări:
Structură
Ce tip de fundație avem?
↓
Apă
Cum împiedicăm umezeala să ajungă în structură?
↓
Termic
Cum continuăm termoizolația de la pardoseală la fundație și fațadă?
↓
Electric
Unde se realizează priza de pământ și unde ajung racordurile?
↓
Instalații
Unde traversează fundația apa, canalizarea și cablurile?
↓
Energie
Ce sistem de încălzire, ventilație și producție fotovoltaică va avea casa?
Dacă aceste întrebări sunt rezolvate înainte de turnări și umpluturi, șansele apariției improvizațiilor scad dramatic.
Ce merită plătit mai mult de la început
Există finisaje care pot fi schimbate relativ ușor.
Poți schimba:
- gresia;
- parchetul;
- mobila;
- corpurile de iluminat.
Dar este extrem de dificil să schimbi ulterior:
- termoizolația de sub placă;
- hidroizolația fundației;
- drenajul;
- împământarea îngropată;
- canalizarea de sub casă;
- poziția structurală a golurilor;
- traseele majore în beton.
Din acest motiv, dacă bugetul este limitat, este deseori mai logic să investești întâi în lucrurile care vor deveni inaccesibile.
Mobila premium poate veni peste cinci ani.
XPS-ul de sub casă nu mai poate fi adăugat atât de simplu.
Concluzie: 10 cm sau 15 cm XPS pot fi bani mai bine cheltuiți decât multe finisaje scumpe
Dacă construiești o casă nouă și ai posibilitatea tehnică și financiară, 10 cm de XPS sub zona încălzită reprezintă o soluție mult mai serioasă decât 5 cm, iar 15 cm merită analizat pentru o casă orientată clar către consum energetic redus.
Dar adevărata performanță nu vine dintr-un singur strat de XPS.
Trebuie să existe continuitate între:
pardoseală → fundație → soclu → pereți → acoperiș.
În același timp:
hidroizolația trebuie să fie continuă;
priza de pământ trebuie proiectată și măsurată;
instalațiile trebuie prevăzute înainte de beton;
iar
sistemul energetic trebuie gândit înainte să cumperi pompa de căldură sau panourile fotovoltaice.
România are deja un cadru de calcul al performanței energetice prin Mc 001-2022, iar legislația privind performanța energetică urmărește clădiri cu consum tot mai redus.
Casa eficientă nu este casa pe care ai umplut-o ulterior cu tehnologie.
Este casa la care structura, termoizolația, hidroizolația, instalațiile și tehnologia au fost gândite împreună înainte de prima turnare importantă.
Dacă ești încă înainte de cumpărarea terenului sau a unei construcții, poate fi util și ghidul InfoBuz despre ce trebuie să verifici înainte să cumperi o locuință, o casă sau un teren.
Întrebări frecvente
Ce grosime de XPS este recomandată sub placa unei case noi?
Pentru multe case noi, 10 cm de XPS reprezintă o soluție echilibrată. Cinci centimetri sunt mai degrabă o variantă economică, iar 15 cm pot merita pentru o locuință cu obiectiv ridicat de eficiență energetică. Grosimea finală trebuie stabilită prin proiectul termic și structural.
Este suficient XPS de 5 cm sub placă?
Poate fi suficient în anumite proiecte, dar oferă o rezistență termică semnificativ mai mică decât 10 sau 15 cm. La o casă nouă, unde termoizolația nu mai poate fi modificată ușor după execuție, merită analizată o grosime mai mare.
XPS-ul poate înlocui hidroizolația fundației?
Nu. XPS-ul este în principal termoizolație și poate proteja mecanic hidroizolația, însă nu trebuie considerat stratul principal de impermeabilizare.
Care este ordinea corectă pentru hidroizolarea fundației?
O soluție uzuală este: beton pregătit, amorsă, hidroizolație bituminoasă, XPS, strat de protecție sau membrană cu crampoane și apoi umplutura. Configurația exactă trebuie adaptată proiectului și produselor utilizate.
Folia cu crampoane este hidroizolație?
Nu în mod normal. Rolul ei principal este de protecție și, în anumite sisteme, drenaj sau separare. Hidroizolația propriu-zisă trebuie realizată cu un sistem destinat acestui scop.
Câți electrozi trebuie folosiți pentru împământarea unei case?
Nu există o regulă universală de tip „trei electrozi sunt suficienți”. Numărul, lungimea și amplasarea depind de sol, proiect și rezultatele măsurătorilor prizei de pământ.
Priza de pământ trebuie să aibă obligatoriu sub 4 ohmi?
Nu există o valoare unică aplicabilă automat oricărei case. Cerințele trebuie corelate cu schema instalației electrice, protecțiile utilizate și eventualul sistem de protecție împotriva trăsnetului.
Ce trebuie planificat pentru o casă eficientă energetic?
Printre elementele importante se află orientarea casei, termoizolația pardoselii, fundației, pereților și acoperișului, ferestrele eficiente, reducerea punților termice, etanșeitatea, ventilația, umbrirea, sistemul de încălzire și pregătirea pentru panouri fotovoltaice.
Merită 15 cm de XPS dacă am încălzire în pardoseală?
Poate merita, în special într-o casă foarte bine izolată și cu consum energetic redus. Totuși, alegerea trebuie făcută împreună cu întregul calcul energetic, nu doar pe baza sistemului de încălzire.
Pentru a completa informațiile de mai sus, poți consulta și Cum să îți organizezi casa eficient: Ghid complet pentru un spațiu ordonat, un articol care dezvoltă un aspect direct legat de acest subiect.
Ce lucrări merită făcute corect de la început?
Prioritare sunt lucrările greu accesibile ulterior: termoizolația de sub placă, hidroizolația fundației, drenajul, împământarea, canalizarea și traseele principale pentru instalații.










Discuția cititorilor
Ai o opinie sau o întrebare despre acest articol? Spune-ne ce crezi.
Fii primul care deschide discuția.
Te rugăm să păstrezi un limbaj civilizat și să discuți la subiect. Comentariile spam sunt filtrate automat.