Atacurile cu autentificare falsă fură conturi Microsoft 365 la scară largă

Atacurile cu autentificare falsă fură conturi Microsoft 365 la scară largă

Rating
—/5 0 evaluări
Urmărește-ne pe Google News
Tech & gadgeturi8 min citire

Un apel pretins de la helpdesk, urmat de un SMS despre „actualizarea passkey-ului” sau a autentificării multifactor, poate duce la preluarea unui cont Microsoft 365 chiar dacă angajatul nu își divulgă parola. În campanii observate din mai 2026, atacatorii au folosit pretexte legate de passkeys, MFA și autentificare unică pentru a convinge victimele să autorizeze o sesiune sau un dispozitiv controlat de ei.

Pe scurt: passkey-urile nu au fost „sparte”. Riscul apare când cineva este convins să confirme o cerere de conectare pe care nu el a inițiat-o. Uneori, pagina pe care victima introduce codul este chiar pagina autentică Microsoft. Problema este cine a generat codul și pentru ce aplicație sau dispozitiv va fi emis tokenul de acces.

Microsoft descrie acest mecanism în analiza sa despre ingineria socială cu temă passkey și compromiterea identității cloud. Separat, cercetătorii Huntress au documentat o campanie de device-code phishing care a vizat peste 340 de organizații Microsoft 365. Nu există o bază publică pentru a trata cele două campanii drept aceeași operațiune, însă mecanismul tehnic exploatat este apropiat.

Atacuri Microsoft 365 în care pagina oficială poate face parte din capcană

În varianta clasică de phishing, atacatorul încearcă să fure parola printr-o pagină de conectare falsă. În atacurile recente, miza se mută de la parolă la autorizare: victima este îndrumată să aprobe un cod, o cerere MFA sau un flux OAuth inițiat în altă parte.

Fluxul numit device authorization grant, cunoscut uzual ca device-code flow, este legitim. A fost proiectat pentru dispozitive care nu au tastatură ori browser complet — de exemplu, un televizor, un dispozitiv de videoconferință sau un instrument de linie de comandă. Dispozitivul afișează un cod, iar utilizatorul îl introduce într-un browser pe un alt dispozitiv pentru a se autentifica.

Standardul tehnic RFC 8628 al IETF explică separarea dintre dispozitivul care inițiază solicitarea și dispozitivul pe care utilizatorul finalizează autentificarea. Această separare este utilă în utilizarea normală, dar poate fi abuzată: atacatorul începe fluxul pe infrastructura sa, apoi transmite victimei codul și o convinge să îl introducă pe pagina oficială. După autorizare, tokenurile sunt livrate clientului care a inițiat fluxul — adică atacatorului.

Ce pare că se întâmplăCe se poate întâmpla tehnicCe trebuie verificat
„IT-ul îți actualizează passkey-ul sau MFA.”Victima primește un pretext pentru a iniția ori aproba o autorizare necunoscută.Solicitarea a fost deschisă de utilizator sau a venit după un apel/SMS nesolicitat?
Este deschisă o pagină Microsoft reală.Pagina poate valida identitatea corect, dar codul poate fi asociat cu un client inițiat de atacator.Cui aparține dispozitivul, aplicația sau sesiunea pentru care este cerut codul?
Utilizatorul aprobă MFA normal.MFA poate confirma autentificarea victimei într-un flux OAuth fraudulos, fără a fi „spartă”.Există o notificare MFA sau o autentificare pe care utilizatorul nu a inițiat-o?
Conectarea pare încheiată.Atacatorul poate folosi tokenul pentru acces la resursele permise contului.Au apărut sesiuni, metode MFA, aplicații sau activități de fișiere neobișnuite?

Pretextul este „protecția”; ținta este tokenul de acces

Passkey-ul autentic este o acreditare criptografică bazată pe o pereche de chei, asociată cu site-ul sau aplicația pentru care a fost creată. Tocmai acest mecanism este proiectat să reziste phishingului: cheia privată nu este trimisă serverului. Explicația de bază este disponibilă la FIDO Alliance.

De aici rezultă o delimitare importantă: faptul că un infractor folosește cuvântul „passkey” într-un apel sau mesaj nu înseamnă că a găsit o vulnerabilitate în tehnologia passkey. În campania descrisă de Microsoft, termenul a fost un pretext credibil pentru a grăbi victima către un atac de tip adversary-in-the-middle sau către autorizarea unui device code.

Diferența este relevantă și pentru organizațiile care au început să adopte autentificarea fără parolă. Passkeys rămân o metodă mai rezistentă la phishing decât parolele, dar niciun mecanism de autentificare nu poate anula complet riscul ca un angajat să fie manipulat să dea acordul pentru o operațiune pe care nu o înțelege.

Ce poate face un atacator după autorizare

Microsoft a raportat, după autentificări neobișnuite, activitate de recunoaștere prin Microsoft Graph, accesări și descărcări din SharePoint și OneDrive, precum și colectare de e-mailuri prin API-uri REST. Au fost observate și metode de autentificare adăugate de atacatori.

Aceste observații nu înseamnă că fiecare cont compromis a avut automat toate datele exfiltrate. Există o diferență între acces obținut, persistență, inventarierea resurselor, colectarea de date și exfiltrarea confirmată. Pentru victimă însă, un token valid poate avea valoare mare: el oferă acces în limitele permisiunilor acelui cont, fără ca atacatorul să mai aibă nevoie neapărat de parola inițială.

Un semnal important poate apărea după presupusa „actualizare de securitate”, nu în mesajul inițial. Utilizatorii trebuie să trateze ca incident orice metodă MFA nouă, dispozitiv necunoscut, solicitare de aprobare pe care nu au pornit-o sau sesiune dintr-un context neobișnuit. Administratorii trebuie să coreleze aceste semnale cu accesul la mailbox, Microsoft Graph, SharePoint și OneDrive.

De ce contează apelul telefonic pentru organizațiile din România

Nu există, în sursele publice consultate pentru acest material, confirmarea că aceeași campanie Microsoft cu pretext passkey a compromis victime din România. Tehnica este totuși relevantă local pentru orice organizație care folosește Microsoft 365, mai ales fiindcă începe frecvent în afara e-mailului corporativ: prin apel, SMS sau conversație pe telefonul personal.

Potrivit unui comunicat DNSC relatat de AGERPRES, 42% dintre incidentele raportate în România în prima jumătate a anului 2026 au fost înșelătorii telefonice, față de 14% phishing și 13% smishing. Datele nu măsoară această campanie Microsoft și nu trebuie interpretate ca dovadă a unor victime locale. Ele arată însă de ce identitatea presupusului apelant trebuie verificată separat, printr-un număr intern sau un canal cunoscut.

Ce face utilizatorul dacă a introdus un cod sau a aprobat o cerere suspectă

Viteza contează, dar reacția nu trebuie să fie improvizată. Pentru un cont de serviciu, angajatul ar trebui să informeze imediat echipa IT sau responsabilul de securitate, folosind un canal cunoscut al organizației, nu numărul de telefon din apelul primit.

  • Oprește interacțiunea cu apelantul și nu mai introduce coduri ori nu mai aproba notificări MFA.
  • Notează ora apelului, numărul de telefon, mesajul primit și ce a fost aprobat; aceste detalii pot ajuta investigația.
  • Schimbă parola numai prin canalul oficial indicat de organizație și după ce incidentul este raportat; parola schimbată singură poate să nu invalideze un token deja emis.
  • Verifică metodele de autentificare și dispozitivele asociate contului. Orice metodă necunoscută trebuie semnalată, nu eliminată în grabă înainte ca echipa IT să poată înțelege incidentul.
  • Solicită revocarea sesiunilor și tokenurilor active, precum și verificarea regulilor de inbox, a aplicațiilor cu permisiuni și a activității neobișnuite asupra fișierelor.

Pentru conturile personale Microsoft, principiul rămâne același: folosește doar pagina oficială de securitate a contului, schimbă parola dacă este justificat, revocă sesiunile și verifică metodele de conectare. Dacă acel cont este folosit și la serviciu, organizația trebuie anunțată imediat.

Ce pot face administratorii fără să blocheze inutil activitatea

Microsoft permite controlul device-code flow prin Conditional Access și recomandă blocarea lui acolo unde nu există nevoie operațională. Documentația sa despre authentication flows în Conditional Access avertizează însă că unele echipamente Teams, instrumente CLI sau aplicații mai vechi pot depinde de această metodă.

De aceea, oprirea globală fără inventar poate produce întreruperi. O abordare prudentă este rularea inițială în mod de raportare, identificarea aplicațiilor și grupurilor care folosesc legitim fluxul, urmată de excepții restrânse și documentate. În paralel, organizația ar trebui să monitorizeze autorizări device code, înrolări de metode de autentificare, acorduri OAuth neobișnuite și accesul masiv la date cloud.

Mesajul intern către angajați trebuie să fie foarte concret: helpdesk-ul nu solicită prin apel sau SMS coduri de conectare, aprobări MFA nesolicitate ori parcurgerea unui flux de „activare passkey” inițiat de apelant. Verificarea independentă a apelului este mai sigură decât judecarea vocii, a urgenței sau a aspectului unei pagini Microsoft.

Dimensiunea problemei trebuie citită corect

Huntress a documentat în 2026 o operațiune separată, denumită EvilTokens, care a folosit device-code phishing împotriva a peste 340 de organizații Microsoft 365 din mai multe țări. Raportul confirmă că abuzul fluxurilor legitime de autorizare poate fi industrializat și poate evita furtul clasic de parole.

Cifra nu este însă o măsură a campaniei cu temă passkey descrise de Microsoft în septembrie 2026. Cele două seturi de informații trebuie păstrate distincte până când apar dovezi publice despre aceeași infrastructură, aceiași operatori sau aceleași victime. Legarea automată de alte tendințe, inclusiv furtul de acces la instrumente AI plătite, ar cere același tip de dovezi; în sursele consultate nu există o confirmare publică suficientă pentru o asemenea atribuire.

Concluzia practică este mai puțin spectaculoasă, dar mai utilă: adresa corectă a paginii de conectare nu este singurul criteriu de siguranță. Înainte de un cod, o aprobare MFA sau o înrolare de metodă nouă, întrebarea care contează este dacă utilizatorul a inițiat el însuși acel proces și știe exact ce dispozitiv sau aplicație autorizează.

Întrebări frecvente

Au fost sparte passkey-urile în aceste atacuri?

Nu există dovezi că passkey-urile au fost sparte. În campaniile descrise, termenul „passkey” a fost folosit ca pretext de inginerie socială pentru a obține autorizarea unei sesiuni sau a unui flux OAuth inițiat de atacator.

Este sigur dacă introduc codul pe pagina oficială Microsoft?

Nu automat. Într-un atac de tip device-code phishing, pagina Microsoft poate fi autentică, însă codul poate fi generat de un client controlat de atacator. Contează cine a inițiat procesul și ce autorizează codul.

MFA protejează împotriva device-code phishing?

MFA rămâne o protecție importantă, dar poate fi aprobată de victimă într-un flux fraudulos. Atacul nu sparge MFA; exploatează faptul că utilizatorul confirmă o cerere inițiată de atacator.

Pentru mai multe informații despre DNSC, poți consulta și Noua legislație pentru routere: Ce trebuie să știi, unde găsești detalii complementare despre acest subiect.

Poate organizația să blocheze device-code flow?

Da, Microsoft Entra permite controlul acestui flux prin Conditional Access. Înainte de blocare este necesară inventarierea folosirilor legitime, deoarece unele dispozitive Teams, instrumente CLI ori aplicații vechi pot depinde de el.

Surse consultate

Etichete: autentificare multifactorDNSCMicrosoft 365OAuthpasskeysphishingsecuritate cibernetică
Distribuie articolul
COMUNITATEA INFOBUZ

Discuția cititorilor

Ai o opinie sau o întrebare despre acest articol? Spune-ne ce crezi.

0 comentarii

Fii primul care deschide discuția.

Lasă un comentariu

Adresa de email este vizibilă doar administratorilor și nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Te rugăm să păstrezi un limbaj civilizat și să discuți la subiect. Comentariile spam sunt filtrate automat.