Cele mai gălăgioase păsări din lume pot produce vocalizări care, măsurate de aproape și în condiții controlate, intră în aceeași zonă de intensitate cu un ciocan pneumatic sau un motoferăstrău. Iar un studiu publicat la 29 septembrie 2026 aduce două nume noi în cursa pentru titlul de cea mai gălăgioasă pasăre din lume.
Cercetătorii João C. T. Menezes și Jeffrey Podos, de la University of Massachusetts Amherst, au analizat amplitudinea vocalizărilor la 123 de specii de păsări. În eșantionul lor, valorile maxime au variat de la aproximativ 64 dB la un colibri până la peste 120 dB la cele mai sonore specii. Rezultatele au fost publicate în revista științifică Evolution.
În același context, vezi și Draconidele 2026: noaptea din octombrie în care Luna aproape dispare și cerul rămâne întunecat pentru meteori, unde sunt prezentate informații suplimentare relevante.
Cele mai gălăgioase păsări din lume: cine conduce cursa recordurilor?
Răspunsul nu mai este atât de simplu precum pare. Pasărea-clopot albă (Procnias albus) deține în continuare recordul Guinness pentru cel mai puternic strigăt de pasăre măsurat, cu 125,4 dB(A), rezultat raportat în 2019. Însă noul studiu din 2026 a identificat două alte specii care depășesc pragul de 120 dB și care, în funcție de modul exact în care este calculată amplitudinea, pot concura cu recordul anterior.
Asta înseamnă că un „top” strict trebuie citit cu o precizare importantă: valorile în decibeli nu sunt întotdeauna perfect comparabile între studii. Distanța până la pasăre, durata impulsului sonor, ponderarea frecvențelor și metoda de calcul pot schimba rezultatul. Cercetătorii moderni încearcă să corecteze aceste diferențe, inclusiv prin standardizarea măsurătorilor la o distanță de 1 metru.
1. Pasărea-clopot albă – 125,4 dB(A), recordul Guinness
Procnias albus, pasărea-clopot albă din nordul Americii de Sud, a devenit celebră după studiul publicat în Current Biology în 2019. Cercetătorii au arătat că masculii pot produce vocalizări cu o intensitate de până la 125,4 dB(A). La momentul respectiv, măsurătorile au depășit cu peste 9 dB strigătele binecunoscute ale păsării screaming piha.
Mai spectaculos este comportamentul de curtare: masculul nu folosește întotdeauna strigătul maxim de la distanță. În anumite situații, se întoarce către femela aflată foarte aproape și proiectează sunetul direct spre ea. Autorii studiului au remarcat chiar întrebarea biologică evidentă: cum evită femelele afectarea auzului?
2. Pasărea-clopot cu gât golaș – aproximativ 122,4 dB în studiul din 2026
Procnias nudicollis, pasărea-clopot cu gât golaș, trăiește în pădurile atlantice ale Americii de Sud. În noua cercetare, această specie a ajuns la circa 122,4 dB în măsurătorile raportate pentru amplitudinea maximă. Este unul dintre cele două noi nume pe care autorii le consideră candidate serioase la titlul de cea mai puternică pasăre cunoscută.
Un detaliu important este anatomia: păsările care au corpuri mai mari și o deschidere mai mare a ciocului tind să poată genera vocalizări mai puternice. Cercetătorii compară această deschidere cu pâlnia unui instrument de alamă: geometria ajută la proiectarea eficientă a sunetului.
3. Seriema cu picioare roșii – peste 120 dB
A doua surpriză a studiului este seriema cu picioare roșii (Cariama cristata), o pasăre terestră sud-americană cu picioare lungi și o voce extrem de puternică. Și ea a trecut de 120 dB în măsurătorile cercetătorilor.
Seriemele sunt cunoscute și pentru vocalizările în duet. În locul unui singur sunet scurt, pot produce secvențe sonore puternice și elaborate, folosite pentru comunicare și delimitarea teritoriului.
4. Screaming piha – fostul reper al păsărilor foarte zgomotoase
Înainte ca pasărea-clopot albă să fie măsurată în 2019, screaming piha (Lipaugus vociferans) era considerată una dintre cele mai puternice păsări cântătoare documentate. Măsurători anterioare au indicat valori de aproximativ 116 dB, iar studiul din 2019 a confirmat că pasărea-clopot albă o depășește cu mai mult de 9 dB.
5. Kākāpō – nu câștigă neapărat la decibeli, dar „boom-ul” se propagă enorm
Kākāpō (Strigops habroptilus), papagalul nocturn și incapabil de zbor din Noua Zeelandă, este un caz diferit. Masculii produc un „boom” foarte grav în timpul sezonului de împerechere. Departamentul pentru Conservare din Noua Zeelandă arată că sunetul poate fi auzit la sute de metri, iar în condiții favorabile chiar la distanțe mai mari.
Această specie arată de ce „cea mai gălăgioasă” nu înseamnă automat și „cea care se aude cel mai departe”. Frecvențele joase pot călători eficient prin mediu, chiar dacă valoarea maximă măsurată lângă sursă nu bate recordurile păsărilor-clopot.
6. Cacaduul cu creastă galbenă – un țipăt imposibil de ignorat
Cacaduul cu creastă galbenă (Cacatua galerita) nu apare în fruntea clasamentelor științifice moderne bazate pe măsurători standardizate, dar este una dintre cele mai notorii păsări pentru intensitatea percepută a țipetelor. BirdLife Australia descrie chemarea sa ca fiind puternică și stridentă, iar stolurile numeroase pot deveni literalmente asurzitoare de aproape.
De ce pot unele păsări să producă sunete atât de puternice?
Noul studiu din 2026 oferă unul dintre cele mai clare răspunsuri de până acum. Dintre caracteristicile analizate, două s-au asociat cel mai bine cu amplitudinea maximă: dimensiunea corpului și lățimea deschiderii ciocului. Păsările mai mari au mai multă masă musculară și pot comprima mai eficient aerul, iar un cioc care se deschide larg poate ajuta la radierea sunetului.
În schimb, autorii nu au găsit un efect clar și universal pentru alte explicații intuitive. Habitatul foarte dens, capacitatea de zbor sau sistemul de împerechere nu au explicat singure de ce unele specii sunt atât de sonore. Cu alte cuvinte, cercetarea începe să explice cum pot aceste păsări să fie atât de puternice, dar nu a lămurit complet de ce evoluția a favorizat asemenea niveluri sonore.
Ce înseamnă 120–125 dB în viața de zi cu zi?
Comparațiile cu zgomotele cotidiene sunt aproximative, pentru că nivelul sonor depinde enorm de distanță și de tipul sunetului. Totuși, University of Massachusetts Amherst compară vocalizările de peste 120 dB cu zona sonoră a motoferăstraielor și ciocanelor pneumatice măsurate de aproape.
Mai există o capcană: scara decibelilor este logaritmică. O diferență de câțiva decibeli nu reprezintă o creștere liniară. De aceea, faptul că pasărea-clopot albă a depășit screaming piha cu peste 9 dB a însemnat, în studiul din 2019, aproximativ o triplare a presiunii sonore măsurate.
Clasamentul trebuie citit cu prudență
| Specie | Nivel raportat | Observație |
|---|---|---|
| Pasărea-clopot albă (Procnias albus) | 125,4 dB(A) | Record Guinness bazat pe studiul din 2019 |
| Pasărea-clopot cu gât golaș (Procnias nudicollis) | aprox. 122,4 dB | Nou candidat în studiul din 2026 |
| Seriema cu picioare roșii (Cariama cristata) | peste 120 dB | Nou candidat în studiul din 2026 |
| Screaming piha (Lipaugus vociferans) | aprox. 116 dB | Fost reper pentru cele mai puternice păsări cântătoare |
De aceea, formula corectă în 2026 este aceasta: pasărea-clopot albă păstrează recordul Guinness de 125,4 dB(A), dar pasărea-clopot cu gât golaș și seriema cu picioare roșii sunt două noi candidate la titlul de cea mai gălăgioasă pasăre, în funcție de metoda folosită pentru comparație.
O lume sonoră mult mai diversă decât credeam
Poate cea mai interesantă concluzie a studiului nu este recordul, ci diferența uriașă dintre specii. În același set de date, amplitudinea maximă a vocalizărilor a variat cu aproximativ 58 dB. Asta arată cât de diferit au evoluat păsările pentru a comunica, de la ciripit discret până la impulsuri sonore care pot rivaliza cu utilaje industriale.
Pentru cititorii interesați de felul în care sunetul interacționează cu organismul și mediul, InfoBuz are și un material separat despre cum ne influențează sunetul și vibrațiile.
Surse
- Menezes & Podos, „Evolutionary drivers of vocal amplitude in birds”, Evolution, 2026
- University of Massachusetts Amherst – prezentarea studiului din 2026
- Nature – analiză despre noii candidați la titlul de cea mai gălăgioasă pasăre
- Podos & Cohn-Haft, „Extremely loud mating songs at close range in white bellbirds”, Current Biology, 2019
- Guinness World Records – recordul de 125,4 dB(A) al păsării-clopot albe
- New Zealand Department of Conservation – comportamentul vocal al kākāpō
- BirdLife Australia – cacaduul cu creastă galbenă











Discuția cititorilor
Ai o opinie sau o întrebare despre acest articol? Spune-ne ce crezi.
Fii primul care deschide discuția.
Te rugăm să păstrezi un limbaj civilizat și să discuți la subiect. Comentariile spam sunt filtrate automat.