dilema energetică românească
România se află într-un moment critic în sectorul energiei. Angajamentele europene de decarbonizare și capacitatea redusă ne forțează să închidem, până în 2026, centrale pe cărbune pe care statul se baza pentru echilibrul energetic. Cu toate acestea, guvernul român negociază cu Comisia Europeană să amâne acele opriri, susținând că tranziția nu este încă suficient susținută de alternative și că riscă penurii, creșteri de facturi și chiar black-out-uri.
Decizia pe care o va lua România va avea efecte majore: sociale, economice, de mediu și de securitate. În acest articol vom analiza:
- Situația actuală și contextul european
- Centralele pe cărbune vizate și capacitatea instalată
- Motivele României pentru solicitarea amânării
- Riscurile — black-out, prețuri crescute, presiuni politice
- Posibile soluții și scenarii
- Recomandări și concluzie
Situația actuală și context european
1. Angajamentele de mediu și decarbonizarea
- UE a impus planuri stricte pentru reducerea emisiilor de carbon, iar România s-a angajat să elimine utilizarea cărbunelui și lignitului în sectorul energetic până în 2030 (sau mai devreme, în unele variante).
- Pentru România, acest angajament este dificil, deoarece o parte semnificativă a energiei provine încă din termocentrale pe cărbune, în special în zone precum Oltenia.
- Guvernul susține că proiectele alternative — parcuri eoliene, solare, capacități de stocare, gaz — nu sunt pregătite să acopere cererea la momentul închiderii centralei cu siguranță.
2. Termocentralele vizate și capacitățile în pericol
- În negocieri este vorba de aproximativ 2,6 GW de capacitate pe bază de cărbune care ar trebui să fie oprite până în 2026. România intenționează să amâne închiderea acestor capacități cu cel puțin 5 ani.
- Exemple semnificative: Termocentrala Rovinari din județul Gorj (cu unități în funcțiune pe lignit) este una din centralele care ar putea fi afectate direct de decarbonizare.
- Închiderea fără substituție suficientă ridică riscul unor goluri de producție, mai ales în perioade de vârf de iarnă.
Motivele României pentru solicitarea amânării
- Lipsa capacităților alternative pregătite — proiecte de energie regenerabilă și stocare nu sunt gata la scară necesară.
- Securitate energetică și risc de pene / black-out — ministrul energiei avertizează că oprirea prematură poate duce la situații critice.
- Impact economic local și social — comunități dependente de locurile de muncă din centrale, impact asupra firmelor energetice locale.
- Presiune bugetară și politicile de tranziție — statul trebuie să gestioneze costurile de compensare, sprijin pentru tranziție și investiții.
- Negocieri politice / presiuni UE — România trebuie să convingă Comisia Europeană că amânarea este justificată și să prezinte un plan credibil de tranziție.
Riscurile asociate amânării sau pactării închiderii
- Risc de blackout — într-o iarnă grea, cu cerere mare și producție insuficientă.
- Costuri mai mari la energia electrică — tarife crescute, volatilitate accentuată.
- Presiune europeană / penalizări — Comisia Europeană ar putea refuza amânarea sau impune sancțiuni.
- Represalii politice interne — opoziție din partea partidelor, ONG-urilor de mediu, public tensionat.
- Întârzierea tranziției verzi — pierde credibilitate pe plan european și competitivitate pe sectorul verde.
Un articol semnificativ notează: România riscă pene de curent dacă închide centralele pe cărbune conform calendarului actual.
Scenarii posibile și soluții
Scenarii
| Scenariu | Ce implică | Avantaje / Dezavantaje |
|---|---|---|
| Amânare controlată | România obține permisiunea UE să mențină operaționale centralele pe cărbune încă 3–5 ani | Evită riscuri pe termen scurt, dar presiune mai mare pe tranziție |
| Închidere la termen + investiții agresive | Se respectă calendarul, dar se accelerează proiecte alternative | Mare risc la început, poate genera disconfort public, dar credibil pe termen lung |
| Tranziție hibridă | Funcționează centrale doar la vârf sau în regim redus, cu sisteme compensatorii | Flexibil, poate asigura echilibru dar complicat tehnic |
Soluții și măsuri complementare
- Accelerarea investițiilor în energie regenerabilă
- Parcuri fotovoltaice, eoliene
- Proiecte de energie de stocare (baterii, hidrogen etc.) — România a alocat 150 mil. € pentru stocare.
- Modernizarea rețelelor și optimizarea consumului
- Rețele inteligente, management de vârf
- Programe de eficiență energetică la nivel industrial și rezidențial
- Surse de tranziție
- Centrale pe gaz moderne, migrarea spre gaze naturale
- Posibil retenție limitată a centralelor pe cărbune doar pentru vârfuri
- Sprijin social și compensări
- Fonduri UE, subvenții pentru comunități afectate
- Programe de recalificare profesională pentru muncitori din sector
- Dialog și negociere cu UE
- Elaborarea unui plan credibil, etapizat, cu jaloane clare
- Măsuri compensatorii acceptabile pentru Comisie
Recomandări și concluzie
România nu poate ignora angajamentele europene privind decarbonizarea — dar tehnic, economic și social, tranziția trebuie gestionată cu responsabilitate. O amânare negociată, condiționată de investiții clare, pare cea mai realistă variantă.
Decizia finală va reflecta echilibrul între necesitatea de a proteja mediul și obligativitatea de a asigura energie accesibilă și sigură pentru populație.
